Drept la replică al Federației Naționalei a Polițiștilor Locali din România

0
226

Ca urmare a articolului cu titlul ” Poliția locală, reformare prin desființare” apărut în data de 02.12.02020  pe Adevărul.ro, scris de Dl. Dan Mihai, jurist şi membru al Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki din anul 2001, Federația Națională a Polițiștilor Locali din România consideră că se impune o reacție  și transmite următorul Drept la replică:

În primul rând constatăm că domnul jurist Dan Mihai, expert în legislație penală, transparență decizională, acces la informațiile de interes public, libertate de exprimare, confundă (încurcă) scopul înființării poliției locale cu atribuțiile acesteia. Art. 1 din Legea 155/ 2010 prezintă scopul (și este citat de autor), iar art.6 din același act normativ prezintă atribuțiile.

Este de notorietate faptul că numeroasele acțiuni întreprinse cu succes în slujba cetățeanului de-a lungul activități sale de către Poliția Locală continuă să irite diverse persoane care au mai mult sau mai puțin tangență cu subiectul în cauză, dar se erijează în cunoscători fini ai sistemului. Fără să aibă măcar simpla curiozitate firească sau măcar o urmă de bun simț de-a se documenta cu privire la munca depusă de polițiștii locali, diverșii așa ziși specialiști, emit idei și teorii despre cum trebuie reformată instituția sau chiar desființată. Se pare că activitatea polițiștilor locali și profesionalismul de care aceștia dau dovadă în activitatea lor de zi cu zi, au deranjat anumite grupuri de interese care se simt amenințate și timorate. Afacerile dubioase cu iz penal pe care doresc să le deruleze în propriul beneficiu sunt stopate de polițiștii locali care le încurcă planurile de îmbogățire rapidă. Din rândul grupurilor de interese, se ridică din când în când câte o voce care se erijează în reprezentantul și salvatorul societății civile și vine cu idei care mai de care mai ciudate, ce merg, mai nou, chiar până la desființarea instituției. Din atacurile numeroase care țintesc Poliția Locală reiese că răbdarea lor este la limită.

Pregătirea profesională precară a polițiștilor locali este unul din subiectele preferate ale detractorilor care se fac că nu cunosc legislația în vigoare. Dar să nu uităm că agenții Poliției Naționale și cei ai Poliției Locale au urmat aceleași cursuri predate în unitățile acreditate ale Ministerului Afacerilor Interne. Aceeași profesori, aceleași săli de clase cu dotările aferente sunt folosite în procesul educațional. Mai mult, angajații din surse externe ale MAI beneficiază de o pregătire similară cu cei din Poliția Locală. Dacă un cadru MAI este bun pentru executarea misiunilor la finalizarea acestor cursuri, atunci și un polițist local, coleg în sălile de pregătire cu cel dintâi, este la fel de bun, singura deosebire fiind uniforma pe care o poartă.

După cum se știe, pentru cei care se fac că uită legislația în domeniu, potrivit art. 18, alin 1. din Legea nr. 155/2010 a poliției locale, se face precizarea:

„După numirea în funcție, polițiștii locali care au atribuții în domeniul ordinii și liniștii publice, precum și cei cu atribuții în domeniul circulației rutiere, proveniți din structurile poliției comunitare, sunt obligați ca, în termen de 6 ani, să urmeze un program de formare inițială organizat într-o instituție de învățământ din cadrul Ministerului Afacerilor Interne”.

Însă, încă de la începuturile înființării sale, Poliției Locale i-au fost acordate competențe limitate comparativ cu capabilitățile funcționarilor și cu  așteptările din ce în ce mai mari ce vin din partea tuturor. Oare așa s-a dorit să fie doar o instituție cu o activitate limitată, pasibilă de atacuri diverse?

Este cel puțin ciudat cum modele de succes ale organizării polițiilor locale din lume în structuri aflate în subordinea primarilor, în România nu și-au găsit corespondența. Pe lângă competențe sporite și atribuții bine stabilite, aceste poliții vin în completarea polițiilor naționale din acele țări, ambele instituții contribuind la asigurarea ordinii și liniștii publice cu rezultate meritorii. În acele țări nu s-au găsit voci care să critice existența celor două poliții  – locale și naționale – subordonate primarilor. Dar țara noastră a emanat tot timpul minți gânditoare în distrugerea lucrurilor bune în favoarea dezastrului.

În ceea ce privește așa zisa dublare a atribuțiilor poliției locale cu cele ale poliției naționale, aici se face din nou o confuzie voită, alimentată permanent de câțiva “urechiști”. Poliția națională și Jandarmeria au aceleași atribuții în sistemul de apărarea a ordinii și liniștii publice, dar o asemenea prevedere nu o vede nimeni pentru că nu acesta este subiectul articolului respectiv.  Instituțiile respective colaborează foarte bine de ani de zile și își împart sarcinile, potrivit competențelor fiecăreia.

Putem observa că, din 29 de atribuții ale poliției naționale, numai 3 sunt aproximativ la fel și la poliția locală (Legea 218/ 2002, art. 26, pct. 10, 13, 25 – Legea 155/ 2010, art. 6, lit.e, j, c). Foarte relevant!!! Curat dublare de atribuții!!! A citit autorul articolului și celelate atribuții ale poliției locale? Sunt 14 în domeniul ordinii și liniștii publice, 13 în domeniul circulației pe drumurile publice etc. Cine crede domnia sa că exercită aceste atribuții? Pentru lămurire: polițiștii locali din respectivele structuri.

Afirmația că polițiștii locali au aplicat ”cele mai dure și disproporționate amenzi” pe timp de pandemie (sau mai corect: în timpul pandemiei?) ar trebui, poate, argumentată și cu cifre, comparativ cu alte structuri similare.

Scrie autorul articolului că ”raportul dintre poliția națională și poliția locală nu este unul de tipul îngeri vs. demoni, existând în presă suficiente semnalări și despre abuzuri sau deficiențe ale poliției naționale”. Putem înțelege că ar dori și desființarea poliției naționale?

Subordonarea poliției locale față de poliția națională în timpul pandemiei nu este ”un fel de struțocămilă” ci un mod de acțiune unitar, iar în cazul comiterii de abateri, în funcție de natura acestora, polițiștii locali răspund în fața superiorilor lor sau în fața legii, în nici un caz în fața primarului/ consiliului local.

Apariția pandemiei a reprezentat un efort general în care au fost angrenate toate forțele pentru prevenirea răspândirii virusului. Acum mai mult ca niciodată s-a văzut că participarea efectivelor polițiilor locale la lupta împotriva COVID 19 a fost o idee benefică pentru toată lumea. Numeroasele intervenții în teren nu s-ar fi putut realiza fără sprijinul nemijlocit al forței umane și logistice ce aparțin Poliției Locale. Contribuția polițiștilor locali a permis ca  forțe ale sistemului de ordine publică să fie dislocate către alte misiuni care nu sufereau amânare.

Autorul exprimă opinia că ar fi oportună subordonarea totală și permanentă a poliției locale față de poliția națională prin înglobarea primei structuri în cea de a doua. Când face mențiunea că personalul preluat ar trebui să îndeplinească condițiile legale, inclusiv de vârstă (nu mai discutăm de pregătire) știe că angajații poliției naționale se pensionează la vârsta de max. 55 de ani, iar cei ai poliției locale la vârsta de 65 de ani? Care ar fi situația unui polițist local din cadrul structurilor de ordine publică sau circulație care au depășit vârsta de 55 de ani, dar nu au împlinit încă 65 de ani???

Ideea desființării poliției locale prin înglobarea unei părți în poliția națională, dar cu bani de la primărie, dezvăluie adevăratul motiv al supărării denigratorilor. Ca în orice poveste urâtă, totul se reduce la bani, să fie cât mai mulți și fără număr. Experiența ne arată că primarii au înțeles din prima nevoile comunităților pe care le reprezintă și au luat toate măsurile ce se impuneau pentru creșterea siguranței cetățeanului. Astfel, polițiile locale au fost dotate cu tehnică necesară în desfășurarea activităților zilnice, tehnică care, de multe ori, depășește în calitate și cantitate pe cea a poliției naționale sau Jandarmeriei. Și de aici și problemele. Pe bază de colegialitate și colaborare, poliția națională se folosește de baza tehnică a poliției locale în realizarea misiunilor sale, colaborare care

s-a dovedit, nu odată, benefică și de bun augur.

De asemenea, numărul mic în stradă al agenților poliției naționale sau Jandarmeriei a fost suplimentat, cu succes, de forțe ale poliției locale, fapt care a dus la scăderea semnificativă a faptelor antisociale.

Chiar autorul articolului, care pledează pentru trecerea unei părți a poliției locale la poliția națională, recunoaște tacit că nu se poate desființa poliția locală. Admite, cu sau fără plăcere, că trebuie să rămână o structură, mai mică și finanțată mai puțin, în subordinea primarului și care să se ocupe doar de paza unor instituții. Adică dintr-o forță implicat activ în protejarea comunității să se limiteze la o activitate statică, de paznici. Nu cunoaștem în istoria țării o idee mai bolnavă și mai lipsită de sens ca aceasta, idee care ne duce la începutul materialului nostru. Activitatea poliției locale a deranjat foarte multe grupuri de interese care își văd periclitate afacerile și câștigurile ilicite. Denigratorii nu iau în calcul îmbunătățirea și suplimentarea activității poliției locale, doresc cu ardoare desființarea ei.

În ceea ce privește activitatea prestată de poliția locală în domeniul disciplinei în construcții se neagă realitatea. Să nu uităm că inspectorii respectivi au fost preluați din primării odată cu înființarea polițiilor locale. Atât timp cât lucrau ca și angajați ai administrațiilor publice locale erau buni, dar mutarea lor la polițiile locale i-a transformat, peste noapte, în persoane necorespunzătoare, insuficient pregătite. Iar acuzația că de 10 ani disciplina în construcții nu s-a evidențiat prin nimic este total falsă. Multitudinea de cazuri înregistrate în țară și București în care s-au identificat și sancționat încălcările legislației în domeniul construcțiilor sunt mai mult decât evidente, dar numai o persoană de rea voință se face că nu vede și înțelege. Construcțiile ilegale și haotice au fost stopate de-a lungul timpului de agenții poliției locale din cadrul Serviciului Disciplina în Construcții. Trebuie făcută precizarea clară că activitatea Inspectoratului Teritorial în Construcții se bazează în foarte mare măsură pe munca polițiștilor locali de la structura respectivă.

Constatăm cu surprindere, cel puțin neplăcută, că autorul articolului dorește reînființarea gardienilor publici care să se ocupe numai de paza unor bunuri. În orice țară civilizată o structură de ordine publică care și-a dovedit din plin profesionalismul este încurajată să se dezvolte nu să fie desființată. Și acum revenim la ideea că munca polițiștilor locali a deranjat grupuri mari de interese care și-au văzut afacerile periclitate.

Ironia autorului referitoare la pauza de masă de la ora unu este una gratuită și denotă că nu știe că polițiștii locali din structurile operative nu au pauză.

Din fericire, primarii au venit în sprijinul comunității lor și au creat structuri ale polițiilor locale adaptate nevoilor fiecărei instituții a administrației publice locale. Siguranța cetățeanului a fost pe primul loc în fiecare localitate în parte, iar polițiștii locali și-au îndeplinit misiunile cu succes, fapt recunoscut, nu odată, de membrii comunității.

Siguranța cetățeanului ar fi pusă în mare pericol prin retragerea patrulelor stradale, desființarea camerelor de supraveghere video care acum funcționează non stop și care au contribuit substanțial la scăderea ratei infracționalității.

Dacă poliția locală ar fi desființată, după 10 ani (?) de activitate (cei 5 ani de poliție comunitară îi ștergem din viața noastră?) ar observa, cu siguranță, membrii comunităților locale,  mulțumite sau nemulțumite, de activitatea instituției.

 

P.S.

Poate se informează autorul articolului, la conducerea APADOR – CH, unde activează în calitate de avocat, de câte  ori  a fost solicitată prezența polițiștilor locali, pentru asigurarea ordinii publice, la festivitățile organizate la sediul din Str. Maior Vasile Băcilă?

 

Federația Națională a Polițiștilor Locali din România consideră  că lipsa de reacție a tuturor polițiștilor locali din România este interpretată nu ca o atitudine de respect, ci din contră, o acceptare tacită a acestor hărțuiri.

 

Cu deosebită considerație,

 

 

PREȘEDINTE FNPLR

DOBRILĂ AUREL