Federația Națională a Polițiștilor Locali din România susține întărirea autorităţii poliţistului, pornind de la cazul jandarmului care a lovit oameni la protestul din Piaţa Universităţii, Bucureşti, din 20 ianuarie 2018. Ca urmare a imaginilor care au apărut în spațiul public, cu privire la acest incident, procurorii Parchetului Militar au deschis dosar pentru purtare abuzivă.
La momentul incidentului, jandarmii încercau să împiedice protestatarii să blocheze strada, iar pe fondul unei busculade create în zona cordonului de protecţie, unul dintre ei a lovit cu pumnul mai mulţi protestatari.
Federația Națională a Polițiștilor Locali din România precizează că în conformitate cu art. 31 din Legea 218/2002 ” În cazurile nerespectării dispozițiilor date de polițist, acesta este îndreptățit să folosească forța, verificarea situației acestor categorii de persoane și luarea măsurilor legale, după caz, se realizează în cel mult 24 ore, ca măsură administrativă. ”
Pentru că tot se vorbește în aceste zile despre ultragierea poliţiştilor şi autoritatea Poliţiei Naționale sau Locale, iar mass-media, clasa politică şi deontologii încep să priceapă că majoritatea cetăţenilor conştientizează cam ce legislaţie are România şi faptul că o poliţie cu autoritate slabă afectează liniştea şi siguranţa întregii societăţi, cred că ar fi util să încercăm o informare corectă referitor la acest subiect.
Recentele ultraje asupra poliţiştilor sunt doar nişte efecte fireşti ca urmare a subminării autorităţii polițiștilor ce a fost promovată şi susţinută în ultimii ani în societatea românească. Cetăţeanul s-a bucurat şi a fost mulţumit de fiecare dată când clasa politică a ştirbit autoritatea poliţistului prin diferitele modificări legislative, percepând în mod greşit aceste chestiuni ca pe nişte victorii, iar acum începe să realizeze că o instituţie de aplicare a legii cu autoritate slabă are un impact negativ asupra tuturor.
Cetățenii refuză să înţeleagă că poliţiştii sunt doar oameni proveniţi din rândurile lor, sunt oameni care îşi riscă viaţa şi integritatea lor sau a membrilor familiei, pentru a-şi face datoria, pentru a proteja valorile sociale, pentru a proteja oamenii cinstiţi şi oneşti care doresc să ducă o viaţă normală și să fie protejați de persoanele certate cu legea.
Principala cauză care a generat acestă situaţie este indulgenţa pe care Justiţia o manifestă în situaţiile de ultragiere a poliţiştilor, mai exact deciziile magistraţilor referitoare la cercetarea în stare de libertate, clasările dosarelor penale ori aplicarea sancţiunilor cu amendă în cazurile de ultraj, ce au dus la pierderea credibilităţii şi ştirbirea autorităţii poliţiei în faţa cetăţenilor, transmiţându-se un mesaj injust că ultrajul nu este o faptă gravă şi, automat, să încurajeze fenomenul.
O altă cauză importantă este legislaţia specifică, stufoasă, interpretabilă şi contradictorie. În prezent deşi legislaţia prevede dreptul poliţistului să folosească armamentul din dotare pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, formularea textului de lege nu oferă poliţistului nicio certitudine şi îl lasă în voia hazardului, pentru că nu există o interpretare şi o aplicare unitară a legii de către magistraţi. Ori fără prevederi legislative clare şi care să nu permită interpretări discreţionare, nu vom putea avea niciodată pretenţii să avem o poliţie fermă.
Societatea civilă şi în special cei cu funcţii de decizie trebuie să conştientizeze că poliţiştul nu acţionează în interes personal şi nici în interesul şefilor ori al celor aflaţi la putere, ci în interesul comunităţii şi al cetaţenilor cinstiţi. Exact ăsta este rolul său şi pentru asta este plătit un poliţist: să-i prindă şi să-i izoleze pe cei care nu respectă normalitatea şi aleg să treacă în rândul infractorilor, iar fără „instrumentele” necesare, poliţistul este legat de mâini şi nu poate să o facă.
Actuala criză de legitimitate pe care o resimt absolut toţi poliţiştii din operativ, adică oamenii din stradă, cei trataţi ca nişte nimeni, fără respect, cei înjuraţi, scuipaţi, bătuţi, înjunghiaţi şi spulberaţi de maşini, este o situaţie foarte gravă ce necesită o rezolvare urgentă.
Federația Națională a Polițiștilor Locali consideră că primul pas pentru o soluţionare corectă nu ar fi deloc dificil şi nici nu ar presupune costuri, pentru că ar necesita doar câteva modificări legislative privind uzul de armă al poliţistului şi eliminarea din legea penală a sancţiunii cu amendă penală ori posibilitatea de suspendare a pedepsei pentru faptele de ultraj asupra poliţistului, iar astfel de modificări legislative nu ar mai permite justiţiei să manifeste clemenţă pentru astfel de infracţiuni.
Federația Națională a Polițiștilor Locali din România face demersuri de modificare a cadrului legislativ și lobby pentru susținerea inițiativelor și punctelor de vedere privind întărirea autorităţii poliţistului prin eficientizarea reglementării modului de acțiune în astfel de situații, inclusiv în ceea ce privește legitimarea, interceptarea, controlul, imobilizarea, folosirea forței și conducerea persoanelor la sediu, respectiv drepturile și obligațiile persoanelor.
În concluzie, societatea românească trebuie să hotărască ce fel de polițiști vor: cu atitudine fermă, legală şi pentru siguranţa cetăţeanului sau cu multă toleranţă faţă de comportamentele infracţionale.
Haide-ți să hotărâm împreună ce ne dorim cu adevărat! Siguranță și normalitate sau haos?
