Ca urmare a confuziei create de Decizia nr. 11/2017, prin care ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului şi a stabilit următoarele: ”În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 39, art. 102 alin. (1) pct. 14 şi art. 105 pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la dispoziţiile art. 7 lit. h) din Legea poliţiei locale nr. 155/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, doar agentul constatator din cadrul poliţiei rutiere are competenţa de a solicita proprietarului sau deţinătorului mandatat al unui vehicul comunicarea identităţii persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, precum şi de a aplica sancţiunile contravenţionale prevăzute de lege, în cazul necomunicării relaţiilor solicitate.”
FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A POLIȚIȘTILOR LOCALI DIN ROMÂNIA face următoarele precizări:
În conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr.155/2010 legea poliției locale : “În domeniul circulaţiei pe drumurile publice, poliţia locală are următoarele atribuţii:
- h) constată contravenţii şi aplică sancţiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staţionarea, parcarea autovehiculelor şi accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staţionate neregulamentar.”
Dovadă stau sutele de sentințe civile pronunțate de instanțele judecătorești competente, care din anul 2010 și până în prezent au statuat că agenții poliției locale au calitatea prevăzută de lege de a constata și de a sancționa fapte contravenționale, pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staţionarea, parcarea autovehiculelor şi accesul interzis.
Pentru a nu mai exista dubii cu privire la aceste competențe ale polițiștilor locali din cadrul Serviciului Circulație Rutieră, învederăm faptul că în conformitate cu dispozițiile art. II ale HOTĂRÂRII nr. 965 din 15 decembrie 2016 pentru modificarea şi completarea Regulamentului de aplicare a <LLNK 12002 195181 301 0 47>Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin <LLNK 12006 1391 20 301 0 35>Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, “Procedura privind ridicarea vehiculului, prevăzută de Regulamentul de aplicare a <LLNK 12002 195181 301 0 47>Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, aprobat prin <LLNK 12006 1391 20 301 0 35>Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător şi de poliţistul local în situaţiile prevăzute la <LLNK 12010 155 11 202 7 59>art. 7 lit. h) şi k) din Legea poliţiei locale nr. 155/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”
Pe cale de consecință, în continuare, în exercitarea atribuțiilor pe linie de circulație, se va acționa exclusiv în concordanță cu normele juridice prevăzute de dispozițiile art.7, lit.h, din Legea poliţiei locale nr. 155/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin metodele legale permise de acest act normativ.
Reprezentanții Poliției Locale, în cazurile expres prevăzute de lege, au competenţa de a constata contravenţii şi a aplica sancţiuni legate de circulaţia pe drumurile publice.
Astfel cum instanța supremă a statuat, polițistul local nu are dreptul, competenţa cerută de lege de a solicita proprietarului sau deţinătorului mandatat al unui vehicul comunicarea identităţii persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.
Însă, în conformitate cu dispozițiile art.18 din O.G nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: „ Contravenientul este obligat să prezinte agentului constatator, la cerere, actul de identitate ori documentele în baza cărora se fac menţiunile prevăzute la art. 16 alin. (3). În caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiţeri şi subofiţeri de poliţie, jandarmi sau gardieni publici.”
Conform art. 2 din Legea nr. 61/1991 (*republicată*) pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice:
Constituie contravenţie săvârşirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:
“31) refuzul unei persoane de a da relaţii pentru stabilirea identităţii sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliţiei, la cererea ori la invitaţia justificată a organelor de urmărire penală sau de menţinere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Faptă ce se pedepsește conform art. 3, lit. a, din același act normativ cu amendă de la 100lei la 500 lei.,,
PREȘEDINTE FNPLR, DOBRILĂ AUREL
